Să ne amintim că bărbatul este orientat spre acţiune. Consistenţa de soţ a bărbatului trebuie să se manifeste în primul rând prin a fi gata să ia asupra sa răspunderea pentru cei apropiaţi, pentru rezolvarea problemelor de natură mai globală legate de viaţa familiei. Bărbatul se integrează pe sine şi familia sa în această viaţă. Trebuie să înţelegem că de bărbat depinde nu numai starea materială, ci şi statutul social al familiei. El „reprezintă” familia în lumea exterioară. Bineînţeles, si el trebuie să fie suficient de harnic pentru a îndeplini muncile casnice grele, care nu îi stau în putere femeii. Şi, bineînţeles, pentru bărbat este foarte important să se înveţe să privească blând şi cu umor caracterul femeii, pentru că la femeie se întâmplă şi variaţii bruşte ale stării sufleteşti, şi indispoziţii, şi emoţii neaşteptate, care adeseori sunt legate nu numai de psihologie, ci şi de ciclurile fiziologice (sarcină, alăptare etc.). Bărbatul nu trebuie neapărat să se vâre în aceste probleme feminine, trebuie pur şi simplu să le înţeleagă şi să fie în stare să aibă o atitudine corectă, iubitoare şi blândă faţă de ele.
Bărbaţilor contemporani li se induce un anumit stereotip comportamental – de pe ecrane, de pe paginile revistelor, în literatura contemporană – cum că nu eşti bărbat dacă dai fuga acasă şi dacă nu ştii de altceva decât de familie, că familia este plictiseală şi rutină de la un cap la altul, că trebuie să mai ai ceva pe lângă ea, „interese bărbăteşti adevărate”. Şi mulţi muşcă momeala, iar în continuare încep procese ireversibile, din care apar lucruri distrugătoare ca beţia, infidelitatea conjugală, patima jocurilor s.a.m.d. – tentaţiile sunt multe în lumea exterioară. În planul acesta, bărbatul trebuie să ştie să se deconecteze de la sistemul presiunilor exterioare, să se înveţe să ia decizii în mod de sine stătător, responsabil, să înţeleagă că de hotărârile lui va depinde şi soarta familiei.
