Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul – Sfaturi pentru viaţa de familie
Începutul educaţiei coincide în mod absolut cu momentul conceperii copilului. Continuă pe toată perioada de sarcină, intensificandu-se mereu din ziua naşterii până la maturizarea deplină a copilului. O să I ne adresăm lui Dumnezeu, cerandu-I cu rugăciunile noastre fierbinţi să poarte de grijă de desăvarşirea trupului şi a sufletului copilului zămislit, pe timpul sarcinii. Şi El, prin Harul Duhului Sfant, Se va ingriji de amandouă.
***
Nu e de vină doar omul pentru greşelile sale. Greşelile, păcatele şi patimile nu sunt doar ale celui ce se spovedeşte. Fiecare om a primit în sine şi trăirile părinţilor şi mai ales ale mamei, adică felul in care a trăit mama pe durata sarcinii, dacă se întrista, ce anume făcea, dacă sistemul ei nervos obosea, dacă a avut bucurie, tristeţe, o stare de melancolie. Ei, intregul ei sistem nervos a influenţat sistemul nervos al fetusului. Aşa că, atunci cand se naşte copilul şi creşte, ia in sine şi trăirile mamei, adică ale unui alt om. Ia naştere in sufletul omului, din pricina părinţilor, o anumită stare pe care o poartă toată viaţa cu sine şi care lasă urme in sinea lui, multe lucruri care i se vor intampla in viată fiind rezultatul acestei stări. Purtările sale au legătură directă cu starea părinţilor. Creşte, se formează, dar nu se indreaptă. În asta constă o mare parte a răspunderii pentru starea duhovnicească a omului. Există, insă, un secret, un mijloc prin care omul se poate izbăvi de acest rău. Mijlocul acesta este spovedania generală, care se face prin Harul lui Dumnezeu. Eu m-am slujit adeseori de această mărturisire generală şi am fost martorul multor minuni. În clipa in care te mărturiseşti duhovnicului, vine Harul dumnezeiesc şi te sloboade de toate trăirile stanjenitoare, rănile, traumele sufleteşti şi de vinovăţii; căci in clipa in care te mărturiseşti duhovnicul se roagă fierbinte Domnului pentru izbăvirea ta.
***
O doamnă fără copii, care pierduse multe sarcini şi era din nou insărcinată, a venit neliniştită la Părintele, cerandu- i ajutorul. El „a văzut” că problema ei era psihologică. A sfătuit-o să inchirieze o cameră in satul vecin, să se liniştească şi să nu aibă legături cu mediul ei familial, care ii transmitea nelinişte, nici măcar prin telefon. Doamna i-a ascultat sfaturile, mai mult, venea să-l vadă şi se liniştea. În cele din urmă a născut un băieţel foarte sănătos căruia, din recunoştinţă, i-au dat numele Porfirie. Faptul acesta l-am aflat de la un prieten şi într-o zi, pe cand mă aflam in chilia Părintelui, am văzut intrand cu indrăzneală un prunc, pe care l-a primit cu multă bucurie şi căruia i-a dat caramele. Afară se auzea un tractor. „Ştii cine e cel cu tractorul?„, m-a intrebat. „E tatăl micuţului Porfirie, care a intrat in chilie puţin mai devreme, care, manat de bucuria sa, vine din cand in cand cu tractorul şi ne ară grădina. Mulţumită sfaturilor mele s-au născut astfel mulţi copilaşi şi au ajuns Porfirei.” Ultimele lui cuvinte au fost inăbuşite de un râs copios.
***
Îi zicea unui pediatru: „Să le spui mamelor să-şi dea seama cat de mult le-a cinstit Dumnezeu prin faptul că le-a invrednicit să devină mame. Din clipa in care poartă inăuntrul lor pruncul zămislit au o a doua viată. Să vorbească cu copilul lor, să-l mangaie pe deasupra, pe burta lor. Fetusul simte aceasta in chip tainic. Să se roage cu multă iubire pentru el. Asemenea copilului născut, şi fetusul simte iubirea şi lipsa iubirii mamei, nervii, mania, repulsia, care creează traume in suflet, ce il insoţesc toată viaţa. Simţămintele şi viaţa sfinte ale mamei sfinţesc copilul chiar din clipa zămislirii. Aceleaşi lucruri sunt valabile şi pentru tată.„
***
Se preocupa indeaproape de „copiii in confuzie„, cum ii numea caracteristic. Erau copii cu diferite probleme psihice, create de obicei de atmosfera tulbure a relaţiilor violente din familie. Vorbea de „copii confuzi” ai unor „părinţi confuzi„. Spunea, desigur, că diferitele probleme ale copiilor au ca semn al apariţiei perioada de sarcină, o perioadă cand mama nu se ingrijeşte să trăiască liniştit, in seninătate sufletească şi rugăciune.
interesant articolul