Vizionarea de materiale pornografice, odată cu anularea sentimentului de dragoste şi a caracterului intim al vieţii sexuale, determină acordarea unei importanţe crescande relaţiilor sexuale fără implicare emoţională. Patologia relaţionării sexuale constă în faptul că relaţia nu se mai realizează cu o persoană, ci doar cu o imagine, cu un obiect, cu o fantasmă. Omul se închide tot mai mult în sine, pradă obsesiilor sexuale, prizonier al unor dependenţe neurologice şi hormonale. În consecinţă, soţii sau soţiile fac tot mai mult experienţa unei intimităţi scăzute din partea partenerilor lor.
MĂRTURIE: „Pornografia îl făcea pe soţul meu să aibă tot felul de „aventuri sexuale„, deşi nu s-a dus niciodată cu o altă femeie: dar acele aventuri ale minţii pe mine mă făceau să mă simt înşelată, tot atat de mult pe cat m-aş fi simţit dacă ar fi avut o aventură trupească cu cineva în mod real.” (Femeie in varstă de 39 de ani, măritată de 14 ani)
În mai multe studii se constată faptul că femeile văd consumul de pornografie, în particular cybersexul, ca pe o formă de infidelitate care afectează intimitatea relaţiei dintre soţi, pană la disoluţia completă a acesteia. Whitty a demonstrat că în ambele cazuri – bărbaţi şi femei – activităţile sexuale online sunt percepute ca un act de trădare care este la fel de autentic şi real ca actele offline (din viaţa obişnuită) şi că folosirea pornografiei pe Internet este semnificativ corelată cu infidelitatea emotională. „Îmi pasă mai mult de ceea ce se întâmplă în mintea soţului meu decât orice activitate trupească!” afirmă una dintre soţiile unui dependent de pornografie.
Femeile, în mod obişnuit, mărturisesc sentimente de trădare, pierdere, neîncredere, devastare şi furie ca răspunsuri la descoperirea sau divulgarea folosirii de către partener a activităţi sexuale online. În studiul său realizat in anul 2000, Shneider constată că femeile resimt „în mod covarşitor” că aventurile online sunt la fel de dureroase din punct de vedere emoţional ca cele din viata reală sau offline.
MĂRTURIE: „Eu socotesc acest lucru [consumul de pornografie] un adulter. Mai mult decat atat, într-un anumit sens, cred că a avea o aventură sexuală la nivel mental este mai rău decat a avea un partener real: oricand, soţul meu poate avea o aventură fără să iasă din casă sau fără să vadă o altă fiinţă umană.”
Aşadar, „înstrăinarea emoţională favorizată de pornografie şi „cybersex-ul” (contactul interactiv prin computer cu un partener în vederea discuţiilor sexuale pornografice) pot să fie adesea la fel de dăunătoare relaţiei precum o infidelitate din lumea reală şi atat bărbatul, cat şi femeia tind să pună activitatea sexuală din mediul virtual în aceeaşi categorie cu a avea o aventură (extraconjugală). Numai o treime dintre cupluri păstrează un interes în relaţiile sexuale ale unuia cu celălalt, în vreme ce unul dintre parteneri este angajat în „cybersex”.
MĂRTURIE: „Îmi era teamă ca nu cumva să-l pierd. Am inceput prin a încerca să concurez cu imaginile pornografice, prin a fi o jucărie sexuală. Apoi, după un timp, am inceput să simt că nu mai vreau să am relaţii sexuale cu el: simţeam că trebuia, dar nu mai puteam, imi lipsea dorinţa. (Femeie in varstă de 27 de ani, măritată de 3 ani).”
Consumatorii de pornografie tind să vadă tot mai mult instituţia căsătoriei ca îngrădind sexualitatea; ei cred tot mai puţin în importanţa fidelităţii conjugale, au tot mai multe îndoieli asupra valorii căsniciei ca instituţie socială esenţială şi, în plus, manifestă îndoieli asupra viitoarei sale viabilităţi. Toate acestea scad în mod firesc pentru ei, importanţa de a avea relaţii bune de familie în propriile lor cămine. E firesc ca vizionarea de pornografie să fie resimţită ca o adevărată aventură extraconjugală. Şi chiar mai mult, căci soţul sau soţia nu au numai o singură persoană cu care îşi înşeală partenerul de viaţă, ci un întreg harem de imagini care nu pot fi concurate de nimeni în viaţa reală. În faţa lor, femeia sau bărbatul se excită sexual şi se masturbează, deci întreţin relaţii sexual cu altcineva care nu e prezent, cu imaginea lui sau a lor. Atunci cand descoperă care e situaţia, soţia deznădăjduieşte, constatand că nu mai poate să işi ajute cu nimic bărbatul stăpanit de obsesia scenelor pornografice.
MĂRTURIE: „Nu mai sunt o persoană, ci un obiect sexual. Nu e, de fapt, alături de mine, nu face dragoste cu mine… Pare să se gandească la altceva sau altcineva – probabil la acele femei porno… El doar se foloseşte de mine ca fiind un corp cald.”
Aşadar, aşa-zisul cibersex produce o deviaţie mentală de o asemenea amplitudine încat tot mai puţin individul respectiv va mai putea avea relaţii sexuale normale sau un minim raport afectiv. Imaginile pornografice obsesive vor fi preferate unui om real, căci ele constituie „dragostea” de toată vremea a acelei persoane. Soţiile vor resimţi tot mai puternic prezenţa străină a fantasmelor erotice în mintea soţilor lor şi faptul că ele au dispărut practic din viaţa lor.
