1. În primul rând păziţi-vă de tentaţie. Păcatul este molipsitor, şi nu trebuie să fiţi supuşi pericolului molipsirii. Evitaţi companiile destrăbălate, unde puteţi fi atraşi uşor de exemplul rău; nu ascultaţi anecdotele cinice pe care tineretul actual le îndrăgeşte atât de mult; opriţi-l cu îndrăzneală pe povestitorul obraznic, poftindu-l să fie cuviincios, ori părăsiţi fără sfială societatea în care se povestesc asemenea lucruri – sau, cel mai bine, nici să nu vă duceţi acolo unde puteţi să le auziţi; niciodată să nu purtaţi discuţii libertine şi să nu vă permiteţi aluzii indecente;
2. Este bine să duceţi o viaţă strictă şi înfrânată, să mâncaţi simplu şi cu măsură. Hainele să fie simple şi modeste; somnul să fie cu măsură şi să vă sculaţi devreme; să vă plimbaţi regulat în aer liber şi să munciţi fizic: toată această igienă elementară a vieţii ajută în lupta cu excitaţiile sexuale, micşorând semnificativ intensitatea şi forţa lor.
3. Străduiţi-vă întotdeauna să vă ocupaţi cu ceva mintea. „Mintea goală e atelierul diavolului”, spune un proverb american. Atunci când mintea nu este ocupată cu nimic, gândurile rătăcesc involuntar şi, cel mai degrabă, se opresc asupra unui lucru rău şi ispititor. Cel mai bine este să ne luptăm cu tentaţiile prin mijloace pozitive, propunând raţiunii, spre muncă şi exersare, hrana sănătoasă a lecturilor folositoare, a gândurilor bune şi a imaginilor elevate.
4. În nici un caz să nu vă jucaţi cu ispitele. Dansurile, jocurile cu sărutări, plimbările în grădinile publice şi pe bulevarde, mai ales întâlnirile, flirtul şi cochetăria, sunt jocuri primejdioase. Este uşor să te poticneşti şi să cazi! Tineretul, mai ales fetele, are câteodată o pornire neastâmpărată de a trage cu ochiul ca să vadă ce se află dincolo de hotarul în spatele căruia stă ascuns păcatul. Curiozitatea şi un anumit simţământ tainic îl trag pe om spre marginea prăpastiei. „Nu e nici o nenorocire, şopteşte glasul viclean, poţi să ajungi la margine şi să arunci o privire, încă nu-i păcat… Doar să nu cazi!” Există ceva îmbătător în conştiinţa faptului că luneci pe marginea prăpastiei. Să nu faceţi niciodată aşa ceva! Puteţi să vă apreciaţi greşit forţele. Ajunge un moment ca să vă apuce ameţeala, să se surpe marginea prăpastiei… Şi ajungi în stăpânirea păcatului! Nu vă jucaţi cu focul, mai ales în magazia cu praf de puşcă: poate să explodeze.
5. În luptă să nu faceţi nici un fel de concesii, să nu cedaţi deloc. Să fiţi severi cu propriile dorinţe şi necruţători cu voi înşivă.
6. Dacă, în pofida prudenţei voastre, aţi dat totuşi de tentaţie, începeţi lupta în minte, fiindcă acolo se manifestă embrionul păcatului. Oricine se uită la femeie., poftind-o, spune Domnul, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui (Mt. 5,28). Aşadar, să evitaţi până şi gândul la curvie. Vorbind despre păcatul curviei, Fericitul Augustin observă patru momente în dezvoltarea ispitei: la început privirea, apoi imaginea sau gândul necurat, pe urmă vine farmecul care subjugă voinţa, iar în cele din urmă căderea. Cel mai uşor e sa oprim ispita în primul stadiu, când privirea la femeie sau imaginea ei încă nu s-a unit cu gândul de curvie. Dacă omul n-a fost în stare să alunge gândul la timp, dacă şi-a îngăduit să-l nutrească în închipuire, în scurtă vreme ajunge la fermecare, după care căderea este aproape inevitabilă. Totuşi, chiar şi în stadiile finale trebuie, fără a cădea în deznădejde, să continuaţi lupta din răsputeri.
7. Dacă simţiţi că vă lasă puterile şi că păcatul este gata să vă învingă, vă rămâne încă un mare mijloc: rugăciunea. Acolo unde nu sunt de ajuns puterile omeneşti există nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Domnul are putere să-l izbăvească pe om chiar şi de pe marginea prăpastiei. Trebuie neapărat să vă rugaţi, mai ales în clipele când vă cuprinde excitaţia pătimaşă şi vă intră în cap gânduri rele. Cel mai la îndemână este, în asemenea cazuri, să faceţi cu stăruinţă rugăciunea scurtă: „Doamne, miluieşte!”
Păzindu-i de tentaţie pe credincioşi, Biserica Ortodoxă interzice până şi coafurile elegante, şi prin canonul 96 al Sinodului Quinisext hotărăşte:
„Pe cei ce-şi înfrumuseţează şi îşi gătesc perii capului cu măiestrie de împletituri, spre vătămarea celor ce-i văd, pricinuind amăgire sufletelor slabe, îi vindecăm părinteşte cu certare potrivită, povăţuindu-i pe ei şi învăţându-i să vieţuiască cu întreagă înţelegere… Iar dacă cineva s-ar purta împotriva canonului de faţă, să se afurisească.”
Vorbind despre tentaţiile îmbrăcăminţii care provoacă gânduri necurate, Sfântul Ioan Gură de Aur, marele propovăduitor al Bisericii vechi, le înfierează cu asprime pe doamnele spilcuite, care şi în vremea lui veneau la biserică nu atât pentru rugăciune, cât pentru a-i seduce pe bărbaţi:
„Suspinele şi lacrimile tale, zice el într-unul din cuvintele sale de învăţătură, sunt caraghioase, fiindcă vin dintr-un suflet care s-a îngrijit atât de mult de zorzoane. Nu faci decât să stârneşti râs usturător şi priviri dispreţuitoare…”
Sfinţii nevoitori îşi păzeau curăţia trupească din răsputeri, cu o stricteţe excepţională, fără să se dea în lături nici de la cele mai eroice măsuri. Ştim deja lupta înverşunată pe care au dus-o, apărându-şi castitatea, Iosif, patriarhul vechi-testamentar, Cuviosul Martinian, Moise Arapul, Ioan Multpătimitorul, Benedict de Nursia, care se arunca în mărăcini de fiecare dată când îl cuprindea pofta pătimaşă, şi mulţi alţii. Iată încă un fapt cutremurător de acelaşi gen, care este însemnat în Proloage. În vremea uneia dintre prigoanele împotriva creştinilor a fost ridicat şi dus să fie chinuit un tânăr de o credinţă profundă, cu o viaţă de mare curăţie. Înainte să fie torturat, păgânii au vrut să-l spurce, şi în acest scop au întins un pat bogat împodobit într-o grădină foarte frumoasă şi l-au legat pe mucenic de acest pat. În grădină a fost băgată o curvă, ca prin mângâierile sale să aprindă patima tânărului şi să-l atragă în păcat. Sărmanul tânăr era în puterea femeii necurate: nu putea nici să o respingă, căci avea mâinile legate, nici să fugă – însă când a simţit că în el se trezeşte patima şi că tentaţia învinge, şi-a retezat limba cu dinţii şi a scuipat-o, plină de sânge, în faţa desfrânatei… Aceasta, îngrozită, a fugit. Iată cu câtă râvnă, fără să se cruţe, îşi păzeau curăţia sfinţii nevoitori!
