Orice familie trebuie să aibă tradiţia unei vieţi de familie, adică tradiţia păstrării ierarhiei: cinstirea tatălui şi a mamei, stima reciprocă şi creşterea duhovnicească. Trebuie să existe o tradiţie şi a petrecerii timpului liber, când întreaga familie se adună la masă, se odihneşte împreună şi merge împreună la biserică. Din păcate, noi pierdem una din tradiţiile cele mai importante, şi anume cea de a trăi o viaţă de familie. Astăzi tot mai des întâlnim doar o aparenţă a familiei, unde fiecare are propria sa viaţă: tata are viaţa sa, mama pe a ei, iar copiii pe a lor. Pe când familia ar trebui să fie un singur organism viu. Tatăl este capul ei, iar copiii şi soţia formează membrele aceluiaşi trup. Dacă apare vreo neînţelegere, toţi întâmpină greutăţi… Fiecare este răspunzător pentru ceilalţi. Cine este de vină? Toţi. Noi trebuie să învăţăm a face pe plac altora, să ne ştim fiecare locul şi să încercăm să nu jignim pe nimeni, cu alte cuvinte să fim toţi împreună. Familia cere jertfire, smerenie, fiecare să se smerească în faţa altuia, adică să se abţină de la anumite lucruri şi cuvinte.
