Sfinţii Părinţi spun că tot ce se petrece în familie nu trebuie discutat cu persoane străine. Pe lângă faptul că nu trebuie să ne luăm în derâdere unii pe alţii, nici să nu povestim numănui nimic. Dacă ne deschidem în faţa unei persoane necunoscute, îi dăm astfel posibilitatea de a ne cunoaşte punctele slabe, mai ales că nu toţi oamenii sunt cumsecade. Nici într-un caz nu ne vom lăuda şi nici nu vom împărtăşi durerile noastre. Este o viaţă interioară, tainică, care trebuie ocrotită cu orice preţ. Orice persoană poate să-şi manifeste o slăbiciune în familie. Aceasta o face pentru că crede că va fi înţeleasă de cei apropiaţi ei. Probabil că faţă de alte persoane ea se abţine, însă în familie îşi arată neputinţa nu pentru că îşi descarcă mânia asupra soţiei şi a copiilor, ci pentru că are încredere în ei. Soţul îsi deschide sufletul în fata soţiei, pentru că are încredere în ea, aşa cum are şi în duhovnic la spovedanie. E dureros să vezi cum doi soţi se iau în derâdere, încep să povestescă tuturor anumite taine şi să se umilească reciproc. Aceasta nu ne arată decât imoralitatea acelor persoane care procedează astfel, lipsa lor de înţelepciune.