Vom creşte tinerii cu multă grijă şi îi vom îndepărta de orice păcat, mai ales de cel al desfrânării; căci lupta este mare şi nimic nu atacă mai mult la acea vârstă decât această patimă. Aşadar, îi vom îngrădi din toate părţile cu sfaturi, cu poveţe, cu frică şi chiar cu ameninţări. Dacă ei vor învinge această patimă, este puţin probabil să cedeze repede alteia; ba, dimpotrivă, vor fi mai presus decât iubirea de arginţi şi iubirea de slavă şi în orice chip vor căuta să fugă de oameni desfrânaţi. Şi atunci vor fi şi pentru părinţi prilej de bucurie şi în ochii oamenilor se vor arăta cinstiţi. Căci cine nu va cinsti pe un tânăr curat?
Aşadar, ca să fie copiii noştri în cinste şi plăcuţi lui Dumnezeu, vom înfrumuseţa sufletele lor si îi vom pregăti ca să se păstreze feciorelnici pentru căsătorie. De nimic nu trebuie aşa tare să ne sârguim şi să ne îngrijim ca de înţelepciunea şi cuviinţa lor. Şi ceea ce facem cu sfeşnicele, aceasta să facem şi când ne păzim copiii. Că nimic nu împodobeşte aşa de mult vârsta lor precum cununa înţelepciunii şi a veni la nuntă curat de toată desfrânarea. Iar dacă sufletul nu a cugetat mai înainte la desfrâu, nici nu s-a stricat, ci tânărul a cunoscut doar pe femeia cu care s-a unit prin nuntă, atunci şi soţiile lor vor deveni dorite. Atunci şi pornirile drăgăstoase vor fi mai calde şi dragostea mai adevărată şi prietenia lor mai adâncă şi mai strânsă. Iar cele ce se întâmplă acum nu sunt nuntă, ci pur şi simplu înavuţire şi negoţ.
Scrierile complete ale părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, Lavra Sfânta Treime-Serghiev, 1993
