Mulţi părinţi fac orice şi iau toate măsurile ca fiul lor să aibă un cal bun, o casă minunată sau o moşie bogată, dar nu se îngrijesc să aibă un suflet bun şi o viaţă evlavioasă. Aceasta distruge universul, pentru că noi nu lucrăm pentru sufletul copiilor noştri, ci căutăm să-i îmbogăţim cât mai mult, încât ajungem să facem multe lucruri nebuneşti. Căci deşi mari şi de mare preţ sunt bogăţiile, dacă omul nu este capabil să le administreze cu înţelepciune, le va pierde şi vor dispărea împreună cu el, aducându- i astfel pagubă mare. Iar dacă sufletul lui va fi nobil şi înţelept, deşi nu va putea aduna nici o bogăţie, el va putea cu uşurinţă să le administreze pe ale altora. Aşadar, nu vom căuta să adunăm cât mai mult aur şi argint şi altele asemenea acestora pentru copiii noştri, ci îi vom îmbogăţi cu evlavie, cu înţelepciune şi cu alte virtuţi, ca să nu aibă nevoie de multe şi ca să nu fie acaparaţi de lucruri şi dorinţe lumeşti. Vom fi atenţi când pleacă de acasă şi când se întorc, vom urmări cum se poartă şi ce prieteni îşi fac, ca să nu ne lipsim de iertarea lui Dumnezeu din cauza neatenţiei noastre.
„Oare nu l-am aşezat pe fiul tău alături de tine?“ va spune Domnul. „Nu te-am făcut învăţătorul, îndrumătorul, îngrijitorul şi superiorul lui? Oare nu ţi-am dat în mâinile tale puteri asupra lui? Ţi-am poruncit să-l înveţi şi să-l îndrumi încă din pruncie. Ce îndreptăţire poţi să-mi aduci, dacă nu ai luat seama la neascultarea lui? Ce îmi vei spune? Că este de neînfrânat şi încăpăţânat? Acestea trebuia să le prevezi chiar de la început, când încă mai putea fi înfrânat şi când încă era tânăr, iar aceasta se face cu grijă.“ Când modelarea este posibilă, atunci trebuie smulsă iarba rea.
Aşa cum Dumnezeu pedepseşte pe părinţii nepăsători, tot aşa celor drepţi Ziditorul le acordă mare cinste. Să nu-mi spui că tinereţea nu poate fi înfrânată. Dacă Pavel cere aceasta de la o văduvă, cu atât mai mult cere de la bărbaţi. Dacă aceasta ar fi fost imposibil, el nici nu ar fi cerut. Căci toate patimile vin din nepăsarea noastră, din faptul că nu-i învăţăm pe copiii noştri evlavia chiar din pruncie. Ne îngrijim mai mult ca ei să primească o educaţie formală şi un post bun. Pentru aceasta cheltuim mulţi bani, cerem ajutor prietenilor, alergăm încolo şi încoace, dar ca să fie plăcuţi împăratului îngerilor nici nu ne sinchisim. Omul evlavios, virtuos şi modest este cinstit şi apreciat de toţi, chiar dacă este cel mai sărac. Iar pe cel păcătos şi desfrânat toţi îl ocolesc şi îl urăsc, chiar dacă este cel mai bogat.
Scrierile complete ale părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, Lavra Sfânta Treime-Serghiev, 1993
