Cununia este o taină care presupune întemeierea familiei într-un singur organism duhovnicesc, într-o unire binecuvântată. Când două persoane nu se cunună, ele trăiesc în concubinaj. Nu putem vorbi despre ele că formează o familie în care are loc unirea duhovnicească a unui singur întreg. În Biserica ortodoxă trecerea la o viaţă de sine stătătoare începe odată cu Taina Cununiei. Până atunci eşti obligat să-ţi cinsteşti părinţii; vei duce o viaţă de familie, însă cea a părinţilor, pe când cununia este întemeierea propriei familii. Taina Cununiei începe cu următoarele cuvinte: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa…” (Fac. 2, 24). Acest lucru trebuie conştientizat şi de către părinţi. Cât priveşte copiii, odată cununaţi, ei vor continua să-şi cinstească părinţii, dar vor trăi pe cont propriu, adică vor fi pregătiţi să se întreţină singuri.
