Regulile principale de comportament faţă de adolescenţi sunt aproape aceleaşi ca cele ale comportamentului faţă de copii în general. Principiile fundamentale sunt dragostea şi înţelegerea. Asta aşteaptă de la noi copiii de orice varstă, deşi, desigur, perioada adolescenţei îşi are particularităţile sale. Dacă omul nu a primit în copilărie destulă dragoste, asta poate avea repercusiuni deplorabile asupra vieţii lui ulterioare, fiindcă de regulă delincvenţii sunt fie din familii cu probleme, fie lipsiţi cu totul de părinţi, crescuţi la orfelinat. Bineinţeles, şi un copil dintr-o familie asigurată material şi aparent fără probleme o poate apuca pe calea delincvenţei, dar în primul rand cazurile de acest gen sunt destul de rare, iar în al doilea rând bunăstarea materială a familiei nu este deloc o dovadă a dragostei părinteşti autentice.
Ca atare, sarcina părinţilor este cea de a crea în familie asemenea condiţii încat adolescentul să nu vrea să fugă, ca fiul risipitor din parabolă, în „ţară indepărtată” şi să caute ceva în afara casei. El trebuie să simtă că familia lui îi oferă sprijin, grijă şi înţelegere, că in familie sunt adunaţi cei mai buni şi mai devotaţi prieteni. Bineinţeles, adolescentul poate avea prieteni şi amici, dar şi părinţii trebuie să fie la curent, să ştie cu cine se împrieteneşte şi cu cine îşi petrece timpul liber copilul lor; trebuie să facă cunoştinţă cu prietenii lui, să-i invite acasă, să facă, preferabil, cunoştinţă şi cu părinţii lor, şi abia atunci să-i dea drumul copilului să iasă cu ei, fiindcă acum pentru copilul lor autoritatea prietenilor poate fi mult mai mare decat cea părintească, şi dacă s-a înhăitat cu oameni de proastă calitate aceştia pot exercita asupra lui o mare influenţă negativă.
Potrivit studiilor făcute de cercetători, în majoritatea familiilor părinţii discută cu copiii 15 minute pe zi, în medie. Şi atunci cum să se mai poată vorbi de relaţii bune?.. Copilul trebuie să simtă în părinţi nişte prieteni mai în varstă, cărora poate să le spună părerea sa, cu care poate discuta chestiunile esenţiale, cărora le poate împărtăşi problemele ce-l frământă. Totuşi, părinţii nu trebuie să se bage în sufletul lui, este important să nu se exagereze; dacă deocamdată adolescentul nu este prea interesat să comunice, trebuie să găsiţi un lucru care să fie interesant şi pentru el, şi pentru voi. Şi, in general, interesaţi-vă mai mult de viaţa lui interioară, de pasiunile şi motivaţiile lui. Părinţii pot influenţa pasiunile copilului, sugerandu-i şi propunandu-i cărţi, filme şi muzică interesantă.
Dacă stăm de vorbă cu adolescentul şi părerea lui nu coincide cu a noastră, nu trebuie să-l presăm cu autoritatea părintească. Obiecţiile şi critica noastră vor avea efect numai dacă vor fi argumentate şi vor fi susţinute de o autoritate obiectivă. De pildă, copilului îi plac o anumită muzică, anumite filme, anumite site-uri, un anumit stil în vestimentaţie. Este important să nu respingem nimic fără temei, căci asta va duce inevitabil la conflict, ci să discutăm şi să analizăm în comun. Poate exageraţi pericolul unei pasiuni sau alteia, dar poate că veţi fi în stare să veniţi cu o propunere proprie , să-i propuneţi alternative.
Vorbind despre relaţiile dintre părinţi şi adolescenţi, nu putem ocoli tema interdicţiilor. Interdicţiile, învăţăturile şi poveţele sunt lucrurile care provoacă în mod deosebit conflicte între părinţi şi copii. Şi totuşi, orice părinte normal înţelege că fără interdicţii nu se poate, fiindcă răspundem în faţa lui Dumnezeu pentru copiii noştri, pentru sănătatea lor duhovnicească şi trupească. Atunci când copiii ajung la vârsta de trecere, interdicţiile şi chiar poveţele trebuie reduse la minimum. Putem să le interzicem ceva numai atunci când vedem că îi pandeşte un pericol. Dacă vor fi prea multe interdicţii, ele pur şi simplu se vor devaloriza total. Adolescentul trebuie să simtă că părinţii nu-i limitează libertatea, că dacă ei îi interzic ceva înseamnă că într-adevăr aşa trebuie. Orice interdicţie trebuie explicată. Copiii mai fumează, mai beau alcool, mai fac şi alte prostii – adeseori nu fiindcă sunt înclinaţi către păcat, ci fiindcă se află în căutare, în devenire, vor să încerce toate din proprie experienţă şi, desigur, să se simtă adulţi. Şi dacă în familie nu se fumează, iar de băut se bea numai de sărbători, este foarte puţin probabil că adolescentul va cădea în patima fumatului sau băuturii. Totuşi, părinţii trebuie să fie atenţi la aceste lucruri. Fumatul, consumul de alcool, grosolănia faţă de părinţi trebuie suprimate, dar, iarăşi spun, interdicţia trebuie insoţită de explicaţii corecte şi constructive.
Adolescenţii trec prin procesul de maturizare sexuală, în ei are loc o explozie hormonală, şi asta dă naştere unui interes crescut faţă de tema relaţiilor sexuale. La această varstă e foarte important ca tinerii să nu facă păcate mari. Ei trebuie să-şi capete cunoştinţele cu privire la problemele sexuale nu de la colegi şi de la prietenii din cartier, ci de la părinţi. Şi părinţii sunt datori nu numai să dea explicaţii corecte cu privire la sfera intimă, ci şi să le povestească copiilor despre valoarea umană majoră a familiei şi căsniciei, despre necesitatea de a păstra virginitatea pană la căsătorie şi despre faptul că viaţa sexuală înainte de aceasta este inadmisibilă. Desigur, discuţiile de acest gen trebuie purtate foarte prudent, pentru a nu starni un interes inutil faţă de această temă delicată.
Este foarte important să discutăm cu copiii despre alegerea căii pe care o vor urma in viaţă. Acum, visul majorităţii tinerilor care păşesc în viaţa adultă este cel de a munci cat mai puţin, a se odihni şi a se distra cat mai mult, şi pentru ei nu e atat de important unde muncesc, doar să primească salariu cat mai mare. Desigur, aceasta este o totală nebunie, deoarece munca ocupă o parte foarte importantă a vieţii noastre, şi a o face doar ca să ai suficienţi bani pentru odihnă şi distracţii este un lucru cel puţin prostesc, fiindcă şi munca poate deveni o sursă de bucurie şi satisfacţie uriaşă. O enoriaşă a mea, discutand cu fiica sa despre alegerea profesiei, i-a zis: „Nu contează atat de mult unde vei lucra, important este să aduci folos oamenilor.”
Educaţia bisericească a adolescenţilor
Foarte mulţi tineri pe care părinţii i-au dus de mici la biserică se înstrăinează apoi de ea şi de viaţa bisericească. Aici există două momente fundamentale. Credinţa, rugăciunea, participarea la Taine – toate acestea trebuie să fie pentru părinţii înşişi nu o formalitate, ci o parte integrantă a vieţii, o necesitate a sufletului. Atunci, ei vor putea să le inoculeze şi copiilor, fiindcă în toate privinţele părinţii sunt pentru ei cel dintai exemplu. Nu trebuie să se plictisească la biserică, ci trebuie să primească de la părinţi explicaţii simple, vii şi accesibile cu privire la lucrurile de natură duhovnicească. În ce priveşte mersul la slujbe trebuie aleasă măsura raţională, potrivită cu posibilităţile copiilor, ca să nu facem exces de zel şi să provocăm respingere faţă de biserică. În educaţia duhovnicească este important să prezentăm în mod interesant materialul. Le putem povesti copiilor despre sărbătoarea ce se apropie ori să le istorisim cu propriile cuvinte viaţa sfantului prăznuit, să le alegem cărticele interesante pentru varsta lor, căci acum găseşti în comerţ multă literatură ortodoxă. Din păcate, este greu de imaginat că la varsta de trecere copilul va citi „Scara” sau „Învăţăturile Avei Dorotei”, dar la această varstă e important ca interesul adolescentului faţă de tematica bisericească să nu se stingă – iar in acest scop trebuie să depunem eforturi. Ca atare, este nevoie şi de discuţii cu părinţii, şi de cărţi, şi de comunicarea cu tovarăşi de varstă îmbisericiţi, poate şi să ajute bisericii cu ceva, ca să simtă că participă la viaţa parohială.
Nu trebuie să cădeţi în descurajare şi deznădejde dacă la varsta de trecere copilul vostru nu ascultă şi este gata să vă contrazică cu înverşunare in orice privinţă. Această perioadă trebuie pur şi simplu depăşită cu răbdare, dragoste şi rugăciune părintească. Dacă v-aţi iubit cu adevărat odrasla în copilărie, dacă s-a simţit bine în casa părintească, atunci cand va ajunge la varsta adultă îşi va aminti, negreşit, cu recunoştinţă sfaturile şi poveţele părinteşti.
