De ce relaţiile noastre dau greş? Fiindcă noi înşine nu le clădim. Nu suntem gata să ne jertfim pe noi înşine de dragul aproapelui. Noi nici nu credem în jertfirea de sine. Căsătoria nu este pentru delectare şi pentru a te simţi bine. Căsătoria e necesară pentru a iubi. Iubirea pricinuieşte durere, deoarece nu ştim să iubim. Aşteptăm să obţinem ceva pentru noi înşine, iar neprimind, suferim. Dar a iubi înseamnă a dărui fără a aştepta să primeşti ceva în schimb. Pentru orice faptă bună punem condiţii. Viaţa noastră e dirijată de patimi. Patima este o putere iraţională din interiorul nostru. Patimile sunt atracţiile, nevoile noastre, care întotdeauna intră în contradicţie cu bunul-simt. Astfel, preferăm relaţiile trupeşti iubirii, emoţiile vremelnice adevăratelor sentimente. Oare printre cunoscuţii voştri există vreun om care are un anumit comportament? De exemplu, abia ce spuneţi ceva că el şi începe să repete acel lucru. Continuaţi să vorbiţi, iar el se agaţă de vreun cuvânt şi începe să bombănească, încât toţi abia aşteaptă să tacă, însă nu cutezaţi să fiţi sinceri, nu vreţi să-l supăraţi, de aceea nu-l rugaţi să înceteze, nu-i spuneţi că asta vă irită. Continuaţi aşa ani la rând. Dar într-o zi răbufniţi:
— Nu mai pot să suport asta! El însă e nedumerit:
— Despre ce vorbeşti? Mă port aşa de o viaţă.
— Da, însă n-am putut suporta asta de la bun început, pur şi simplu nu ţi-am zis.
In aceste relaţii lipseşte sinceritatea. Aţi vrut să primiţi ceva de la un om şi aţi răbdat ceea ce nu vă plăcea pentru ceea ce vă plăcea, însă, de când aţi început să nu mai primiţi lucrul dorit, n-aţi mai putut răbda. Tocmai asta se întâmplă atunci când la baza căsniciei nu stă iubirea, ci altceva. Cât de des mama sau tata îşi dojenesc copilul: „Am făcut pentru tine atât de mult, iar tu ne iubeşti atât de puţin!” Poate că mulţi dintre voi aţi auzit asta sau chiar voi aţi spus: „Ţi-am dat totul! Am făcut pentru tine totul! Tu însă nu mă iubeşti. Nerecunoscătorule!” însă asta nu e iubire. Nu iubim pentru a primi ceva în schimb. Dimpotrivă, dacă iubim, nu putem să nu oferim. Ce credeţi? Ce a dobândit Domnul Iisus Hristos prin faptul că a murit pe cruce? El a iubit şi tocmai această iubire a Lui este câştigul Lui, însă mulţi dintre noi nici măcar nu-I pot răspunde cu iubire pentru ceea ce a făcut. Deci, dacă iubim pe cineva, facem totul din iubire, nu de dragul iubirii pe care o putem primi în schimb. În caz contrar, orice explicaţii alambicate am inventa, este vorba despre iubire de sine.
