Controlaţi trebuie copiii, invalizii, cei care nu se pot controla singuri, nu pot avea singuri grijă de ei şi nu pot răspunde pentru ceea ce fac. Dacă soţul vrea să se simtă copil, da, poate că trebuie controlat, dacă asta îi place soţiei – însă ce fel de căsnicie este asta dacă unul e infantil şi se teme să îşi asume răspunderea pentru sine însuşi? În general, controlul presupune neîncredere. Dacă există dragoste, problema controlului cade de la sine. Fiecare dintre parteneri se controlează în mod responsabil numai pe SINE. Trebuie să înţelegeţi că sunteţi singura responsabilă pentru viaţa dumneavoastră, pentru starea dumneavoastră duhovnicească şi fizică, şi că răspunderea nu poate fi aruncată asupra altuia, că nu este permis să-i dai motive partenerului tău, să-l sileşti să te controleze sau să îl laşi să te controleze. Deopotrivă, nu aveţi voie să vă luaţi răspunderea pentru altul, însuşindu-vă dreptul de a-l controla. Nu trebuie să-i ascultaţi pe alţii, care în majoritatea lor nu înţeleg nimic din viaţă şi nu pot să-şi facă ordine în propria viaţă. Multe căsnicii cu adevărat fericite aţi văzut la cei care vor să-şi controleze partenerul de viaţă?
A-i lăsa omului libertatea alegerii este o manifestare a iubirii adevărate. Soţul (soţia) are dreptul să aleagă şi are dreptul să poarte în mod independent răspunderea pentru viaţa sa şi pentru familie. Familia înseamnă dorinţa reciprocă de a fi împreună, dorinţa reciprocă de a investi în familie. Controlul de orice fel, gelozia, este o manifestare a egoismului şi a dependenţei nesănătoase. La un moment dat, în timpul unei noi crize, celălalt se va sătura de control şi pur şi simplu va fugi… Apropo, foarte rar întâlneşti un om care e în stare să-i dea drumul soţului (soţiei) fără reproşuri, acuzaţii, scandaluri, ci dorindu-i binele şi iertând. Pur şi simplu să-i dea drumul (în sensul de a-i oferi libertate). Aceasta este o manifestare a iubirii adevărate.
