Eu cred că aceste probleme vin din lipsa de smerenie. Noi refuzăm să ne smerim: bărbaţii faţă de Dumnezeu, femeile faţă de soţi şi copiii faţă de părinţi. Când fiecare membru al familiei va realiza acest lucru, ele vor dispărea. Mai există şi tendinţa de a compara propria familie cu altele, şi astfel apare invidia. Pe de o parte, înţelegem că Dumnezeu ne-a dat fiecăruia individualitate, irepetabilitate şi că nu semănăm unii cu alţii, nici familiile noastre nu se aseamănă, dar nu ştim de ce vrem să trăim ca toţi ceilalţi, pe când a trăi ca ceilalţi este imposibil, pentru că toţi suntem diferiţi. Dumnezeu a dat unuia mai mult, iar altuia mai puţin, dar ne vom smeri, vom învăţa să ne bucurăm de ceea ce avem. Cel ce este mulţumit de ceea ce are si este fericit pentru aceasta se va considera întotdeauna bogat.
Am întâlnit oameni care, din punct de vedere material, aveau de toate, dar care din păcate aveau mentalitatea unui cerşetor. Ei se plâng şi se tânguiesc că niciodată nu le ajunge nimic. Există şi oameni care sunt gata să-ţi dea şi ultimul bănuţ, exact ca şi văduva din Evanghelie, şi cu toate acestea ei sunt fericiţi. A mulţumi pentru toate este calea care duce la bogăţie, pentru că este bogat acel om care ştie să accepte situaţiile vieţii. Uneori se întâmplă să invidiem şi nici nu observăm că în momentul când familia reuşeşte să se pună pe picioare, de cele mai multe ori, ea ajunge să se destrame. Cât era săracă, era pace şi iubire şi dintr-o dată se petrece o schimbare: soţul se ruşinează de soţie, începe s-o înşele, iar în final părăseşte familia. Sunt puţini oameni care trec cu bine testul puterii şi al banului. De aceea, Dumnezeu îl dă numai celui care poate să-l treacă. Când cineva încearcă să ia singur ce vrea, de cele mai multe ori această dorinţă se transformă în daună.
