Avortul este unul dintre cele mai mari păcate, pentru că este uciderea propriului copil. O istorioară povesteşte cum o tânără, care a rămas însărcinată şi de frica părinţilor dorea să scape de copil, a venit să ceară un sfat de la un părinte. Părintele încerca s-o convingă să nu avorteze, dar vedea că toate încercările lui erau zadarnice. Într-un sfârşit, el i-a spus: „Dacă vrei atât de mult să-ţi omori copilul, omoară-l. Dar mai întâi de toate să-l naşti, iar după aceea, cu propriile tale mâini să-l arunci în râu”. Tânăra a ascultat sfatul, dar când a dat să-şi arunce copilul în râu, a simţit dintr-o dată că nu se mai poate despărţi de el. În ea s-a trezit sentimentul matern. De-abia atunci ea a înţeles că ar fi putut să facă o crimă. Când pruncul este deja născut este evident că se săvârşeşte o crimă. Acelaşi lucru putem spune şi atunci când el este încă în pântece. Că doar nu vă vine în minte să vă omorâţi copilul din cauză că nu este spaţiu suficient în apartament sau că nu ajung banii.
– Spunem că avortul este un păcat chiar şi atunci cand naşterea unui copil ameninţă viaţa mamei?
De regulă, o mamă este întotdeauna gata să se jertfească pentru copilul său, chiar dacă naşterea lui poate să-i provoace moartea. Mai ales când pruncul este în pântecele ei, pentru că el este trup din trupul ei şi sânge din sângele ei. De aceea spunem că şi în acest caz avortul este un păcat.
– Unii afirmă că un avort săvarşit poate influenţa viaţa celorlalţi copii din familie. De ce?
Se ştie că avortul zdruncină sănătatea mamei. În plan duhovnicesc se săvârşeşte păcatul uciderii, iar păcatul nu este doar o crimă. În primul rând, este alterarea naturii duhovniceşti a omului, când el pierde capacitatea de a păstra mintea, voinţa şi inima lui curate. Vindecarea vine doar prin pocăinţă, însă nu întotdeauna grabnic, aşa cum am dori noi.
– O femeie se plangea de copilul ei care la început era cuminte şi bland, dar după ce ea a săvarşit un avort el s-a schimbat.
Familia este un organ viu şi toţi membrii ei sunt răspunzători pentru păcatul săvârşit de unul dintre ei. Cunosc o familie în care fiul îl iubeşte mai mult pe tată, iar pe mamă o respinge. Tatăl mi-a mărturisit: „Ştiu de ce se întâmplă aşa. Eu i-am salvat viaţa”. Mama insista să avorteze copilul, iar tatăl se împotrivea. Până la urmă a fost aşa cum a vrut el. La nivelul conştiinţei, copilul încă nu-şi dă seama ce s-a întâmplat, dar din momentul naşterii, el îl iubeşte mai mult pe tată. Familia este un organ duhovnicesc a cărui alterare, care se produce din cauza păcatului, se răsfrânge asupra vieţii tuturor membrilor ei. Copiii sunt mai receptivi decât adulţii şi aceste schimbări se manifestă deschis la ei.
– De ce sunt interzise contraceptivele, strerilizarea? S-ar părea că aceste mijloace sunt cele mai potrivite pentru a evita avortul.
Este o nouă încercare de a înlocui naşterea de prunci cu satisfacerea pornirilor pătimaşe. De exemplu, în Grecia sunt excluşi din biserică pe un termen de trei ani cei care folosesc contraceptive. Iată de ce vom spune că cea mai bună metodă de a evita sarcina este abstinenţa.
– Dacă aflăm că se va naşte un copil bolnav, să mergem pană la capăt şi să-l naştem?
Totul este în mâinile lui Dumnezeu şi ne vom smeri în faţa voii Lui. Chiar dacă se va naşte un copil bolnav, vom accepta această situaţie fără crâcnire. Nici un copil nu se naşte întâmplător bolnav. Nu există aşa ceva, ci este o cruce prin care părinţii pot să se mântuiască. Prin copiii bolnavi, ei pot atinge înălţimi duhovniceşti. Se întâmplă ca, de cele mai multe ori, medicii să se înşele. Cel mai bine este să ne încredem în puterea lui Dumnezeu şi să primim cu smerenie ceea ce ne oferă El.
